Cazinoul Constanta

Cazinoul din Constanta este o cladire istorica din municipiul Constanta. Este una dintre cele mai reprezentative simbol ale orasului, fiind construit in anul 1909 si inaugurat in luna august a anului 1910. Se afla pe faleza din Constanta, pe Bulevardul Regina Elisabeta.

Cazinoul (pe Faleza). A reprezentat una dintre cladirile emblema ale Constantei. In zona in care se afla astazi mai fusese, intre 1880-1902, o constructie de lemn, o cazina, cum se numea – loc pentru spectacole de teatru, baluri, loc de recreare pentru turisti. Constructia unui edificiu cu functii asemanatoare marilor cazinouri europene a inceput prin anul 1904. Initial, planurile sunt intocmite de catre cunoscutul arhitect Petre Antonescu, care proiecteaza o cladire al carei stil arhitectonic se inspira din traditiile artei romanesti. Dupa terminarea fundatiilor, insa, planurile sunt schimbate, Primaria incredintand modificarea lor unui arhitect francez, D. renard - care renunta la principiile stilului romanesc, in favoarea unui melanj de motive decorative ce incarca si mai mult greoiul ansamblu.

Construit (din 1908) sub influenta cosmopolitana a cazinourilor epocii, edificiul constantean este terminat in 1910, cand este si inaugurat (in 1912 se fac ultimele retusuri). Cazinoul era o sala de paianta, cu peretii interiori captusiti cu scanduri vopsite in ulei si �servea de distractiune vizitatorilor in sezonul bailor�, putand fi utilizat si pentru �baluri de binefacere organizate de primarie�, fiind alcatuit dintr-o sala de dans, doua sali de lectura, pentru ziare si reviste, doua sali de jocuri si celebra �terasa de pe malul marii�, impodobit cu drapele si destul de spatios a devenit locul de intalnire al tuturor. Langa acest prim salon de dans se preconizeaza construirea de catre Henry Guaracino a unui pavilion in cumunicatie cu primul, situat mai jos de nivelul bulevardului. In iarna anului 1891, o furtuna dezlantuita a distrus o parte din acoperis, dar si un perete al fatadei, reliefand instabilitatea constructiei.

Expertizele au propus, si consiliul comunal a aprobat la 29 ianuarie 1892 demolarea constructiei. Primarul Al. Belik decide, printr-un proces verbal, oragnizarea santierului in regim propriu pentru reconstructia cazinoului in aprilie 1892. Conceputa monumental, fara perspectiva panoramina si fara far, cladirea ar fi urmat sa aiba o sala de tatru cu scena, cabine si loje pe ambele laturi, dar si o sala de bal de aceleasi dimensiuni. Inconjurata de o galerie deschisa spre magnifica priveliste, constructia ar fi avut la subsol toate unitatiile necesare.

Grandoarea proiectului se diminueaza treptat, astfel incat receptia facuta mult mai tarziu decat ar fi fost dispus primarul Coiciu sa ingaduie, constata existenta unei sali de dans cu culoar. In lupta sa cu istorismul, Arta 1900 face tranzictia catre functionalism prin recursul la ornament.

De fapt, se incearca travestirea unei necesitati economice intr-o inedita experienta bazata pe unicatul artizanal. La 21 decembrie 1909, inginerul Elie Radu si arhitectii Ion Mincu si D. Maimarolu sunt solicitati sa se deplaseze la Constanta, intr-o comisie menita sa studieze cazinoul din toate punctele de vedere.

Rezultatul inspectiei s-a materializat printr-un important document care contine opiniile documentate si bine sustinute ale unor personalitati de real prestigiu. Observatiile privesc adaugarea de spatii: o sala mare pentru restaurant, cu bucatarie si dependintele necesare, restaurant care va fi pus in legatura cu terasa din spatele usii vitrate, care sa nu obtureze perspectiva larg deschisa asupra marii. S-au sugerat si degajarea scarii de onoare printr-o arcada spectaculoasa, adaugarea de intrari, vestiare, toalete, dar si suprimarea de trepte sau ferestre.

Ultimile lucrari de restaurare si modernizare ale Cazinoului au fost efectuate in anul 1937 de catre proiectantul Daniel Renard.

Program de vizitare:
Nespecificat

Atractii turistice in Constanta